Emoțiile trăite creează atitudini față de oameni și față de mediul înconjurător. De la vârste foarte mici luam decizii raportate la cum am trăit atunci acea emoție, autentic sau nu, dar în concordanță cu mediul familial.
Cerințele copiilor sunt simple: vreau să stau lângă tine, nu mi-e foame acum, vreau să merg la toaleta singur/ă, vreau să mă joc, nu vreau să vorbesc cu tine…
Un copil validat și căruia i se permite să ia decizii congruente cu vârsta lui, știe când să se oprească. Știe când să nu încalce granița celuilalt, pentru că granița lui a fost respectată. Nu intră în conflict și nu generează conflite.
Pe de altă parte, un copil supraevaluat de cel puțin unul dintre părinți, are impresia că totul i se cuvine. Totul de la oameni și până la obiecte. Devine conflictual sau ignorant. Doar el vrea sa conducă jocul, să decida ce joc, contrazice copii și adulții din jurul lui și influențează dinamica grupului.
Un copil criticat de unul sau de ambii părinți, devine agresiv în grup. El este cel care vorbește foarte urât, care deranjează, el este cel care se trezeste să spuna glume în momente nepotrivite. Mai concret caută atenția negativă cu care este obișnuit să fie tratat.
Un copil care este expus la discuțiile dintre adulți, pe subiecte pe care el nu le poate procesa datorită lipsei naturale a maturității lui, interpretează greșit și intră în conflict cu el însuși. De exemplu, un părinte este supărat și critică în prezența copilului mediul în care copilul își trăiește zilnic 8/9 ore din viața lui, dar îl duce acolo. Ce se întampla este că, copilul nu știe să își gestioneze propriul comportament și se trezeste plângând din senin. De ce? Pentru că apar mesajele paradoxale. Iar, una din întrebările pe care nici nu o poate exprima este: „Dacă tu spui că nu e bine aici, de ce mă aduci?” Uitați-vă la expresia feței copilului!
Mesajele și comportamentele adulților influențează direct comportamentul copilul. „Te iubesc!” spus în prezența altora și când ajung acasă te trag de urechi pentru că nu ți-ai pus pantofii la loc, pentru că ai avut nevoie urgent la toaletă, creează distorsiuni în gândirea copilului. Iar în viitor creează relații de co/dependență.
În concluzie, copiii au mesaje simple, adulții le reintrepreteaza din cauza trăirilor lor. Ce facem să ne corectăm? Ascultam mesajele copiilor și, dacă nu știm cum să le gestionăm, ne punem în locul copilului.
Atitudinea este totul!
Daniela Murgu